GÂND NOCTURN

E ceas târziu și ornicele bat,
Clepsidra e acum pe jumătate,
Deși, în aparent, e totul neschimbat
Și orele sunt strâns grămadă toate. 

E în puterea nopții când se dă
Frâu liber prin vestigii neumblate,
Unde tăcerea se acomodă
Și-un strat de praf acoperiră toate.

E timpul de gândit și răzgândit,
Unor febrile și mai noi mutații:
Să nu te întorci la timpul cel oprit,
Și să asculți de-a vremii verberații.

Iar cumpăna te pune să alegi,
Între un “nu” trecut și-un „da” posibil,
Anii te fac în goană să alergi,
După un viitor de-acum vizibil.

Și când tăcerea prinde la cuvânt,
Și un îndemn neauzit se-aude,
Dai toate gândurile triste-n vânt,
Și după viitor urmezi, oriunde.