CĂTRE PRIETENI

Eu voi rămâne aici, prieteni de o viață, 
Căci vreau la geamu-mi ploaia să ascult,
Să văd cum primăvara lin dezgheață 
În spații, noi torente de tumult.

Eu vreau să-aud cum frunza se dezleagă,
Cum viața întră pe deplin în ea,
Cum floarea are gustul să-și aleagă
Lumina cerului ce vine de la stea.

Și în acest molcom răpăit al ploii,
Ce îmi trezește noi melancolii,
Aș vrea să cad în brațele nevoii
De a dormi sub cânt de ciocârlii.

Să-mi intoneze dorul de câmpie,
De necuprins, de-al libertății zbor,
De dragostea ce ține-o veșnicie,
Și de dureri, ce inime dobor.

Frumoasă-i ciocârlia-n primăvară -
Frumoasă-i primăvara-n ciocârlii,
Ce poartă-n ciocuri murmur de vioară,
Cântat la-nmormântări și cumetrii…

Eu voi rămâne-aici, în seara asta,
Prieteni buni, să nu vă supărați,
Eu voi privi natura prin fereastra,
Ce ne desparte, ca pe-nstrăinați.

Și-n valsul trist al ploii de afară,
Eu voi dansa cu-n cer rămas orfan,
Voi invoca iubirea-n acest an
Și mersul ferm, și doar pe verticală…