CÂNTURI ÎN VÂNTURI 

          Ah! organele-s sfărmate şi maestrul e nebun! 
                                    M. Eminescu. Scrisoarea IV  

Si dincotro azi bate, oare, vântul,
Din care patru părți o fi viind
Și de ce pe-a sale aripi, cântul
Răsună-ncet, chiar și-n ecou fiind.

Ce cânt e acesta, dus acum de vânturi,
Și pierde din puterea-i de altă dat?
Și-a irosit pe undeva avânturi,
Ori s-a lăsat de un alt vânt luat?

Și-a dat pe vânt întreaga sa menire,
Sau șuieră vre-un vânt prin buzunar?
De ce-i pe cale de încetinire - 
De viața-n jur, el n-are nici habar.

Acum se dă în vânturi după slavă,
Cel cânt de ieri, cu veșnicia-n zbor,
Iar Muzele au dat în cor alarmă,
Cerând urgent schimbare de decor.

Și cântul pare-acum, dezis de vânturi,
Se cere pe făgașul său menit,
Îl vor primi în ceată alte cânturi,
Rămase aici de când încă-au venit?